Inaltarea Domnului Iisus Hristos este unul din Praznicele Imparatesti ale Bisericii Ortodoxe, praznuita la patruzeci de zile dupa Sfintele Pasti (si de aceea cade mereu intr-o zi de joi — vezi Pascalia).
La patruzeci de zile dupa Inviere, in timp ce ii binecuvanta pe ucenicii Sai (Evanghelia dupa Luca 24:50-51), Hristos s-a inaltat la Cer, luandu-si locul de-a dreapta Tatalui.
Prima mentionare a Inaltarii in Sfanta Scriptura se gaseste in Evanghelia dupa Marcu (16:14-19). Descrierea este sumara. Iisus si cei unsprezece ucenici ramasi sunt asezati la masa, probabil intr-o incapere din sau pe langa Ierusalim. Iisus le cere apostolilor
Sai sa propovaduiasca Evanghelia si le spune ca cei credinciosi vor fi neatinsi de otrava, ii vor vindeca pe bolnavi si altele asemenea. Dupa aceste cuvinte finale, Iisus este primit in Rai sa stea de-a dreapta Tatalui. Nu este nimic precizat despre perioada de dupa Inaltare; Marcu, pur si simplu descrie ceea ce s-a intamplat.
Evanghelia dupa Luca este si mai succinta in descriere (24:50-51). Iisus ii duce pe cei unsprezece in Betania, nu departe de Ierusalim. In timp ce ii binecuvinteaza, Iisus se ridica la Cer.
Marea Sarbatoare aduce cu sine si o serie de traditii si obiceiuri pastrate din strabuni
– se poarta foi de nuc la brau, pentru ca si Iisus Hristos si-a pus cand s-a inaltat
– cine moare de Ispas ajunge in cer
– se bat vitele cu leustean, pentru a se ingrasa
– se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar, dupa care se rosteste urmatoarea formula: “Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!“
– de Ispas nu se dau foc si sare din casa, pentru ca oamenii vor avea inima rea in casa ca focul; sarea nu se da, pentru ca vacile nu vor avea smantana
– cine seamana dupa Ispas, nu va avea niciun fel de rod
– de Inaltarea Domnului, femeile impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele mortilor
– se mai imparte laptele dulce fiert cu pasat, impreuna cu un buchet de maturi adunate de pe camp
– avand in vedere ca Inaltarea Domnului este considerata o sarbatoare la fel de mare ca aceea a Invierii, credinciosii inrosesc oua si petrec ca la Pasti
ALTE TRADITII
In ziua de Ispas
In traditia populara, se spune ca Ispas a fost un martor ocular la Inaltarea Domnului, alaturi de Apostoli. El era un om bun si vesel si, de aceea, la praznicul Inaltarii Domnului, de Ispas, este bine ca oamenii sa-i urmeze exemplul : sa fie bine dispusi,sa evite supararile si sa nu-si faca necazuri unul altuia. Implinind aceasta datina, veselia va ramane in familia respectiva, iar necazurile si ghinioanele vor disparea din viata gospodarilor.
Referitor la Ispas, exista si credinta populara potrivit careia cel care moare in acesta zi ajunge in Rai.
Ispasul, zi de reconciliere
Sarbatoarea este o zi de impacare, de reconciliere cu rudele si prietenii din comunitatea in care au domnit resentimentele.
Inaltarea: Pentru sporul casei
Se aduna flori de alun
In unele localitati din Transilvania si din Arges, fetele si flacaii merg noaptea, in ajunul sarbatorii Inaltarii Domnului in alunisuri sa culeaga flori de alun, care infloresc si se scutura in zorii aceleiasi zile. Se spune ca aceste flori au puteri magice si trebuie pastrate alaturi de busuiocul sfintit la Boboteaza; acest ritual aduce sporul, mentine armonia si dragostea in familiile care implinesc ritualul.
Mgid
