Localitatea cu cei mai puturoși oameni din România. Lenea a ajuns acasă într-un sătuc de lângă Botoșani.
Comuna Dângeni a adunat nu mai puțin de 3000 de localnici care preferă să stea la cârciumă decât să meargă la muncă. Este adevărat, cui nu i-ar plăcea să-și trăiască fiecare zi ca și cum… ar fi la pensie?
Dacă vă întrebați de unde au locuitorii bani pentru dezmățul din colțul satului, e simplu. Aproximativ 800 de persoane trăiesc din ajutorul social sau cu ajutorul pensiilor bătrânilor.
„Majoritatea celor fără loc de muncă sunt tineri. Nu continuă nici studiile, dar nici nu muncesc. Din păcate, o parte se mulţumesc cu ajutoare sociale. Nu se poate să trăiască până la 35-40 de ani pe spinarea părinţilor.
Sunt şi oamenii gospodari din sat, dar cu câteva sute de oameni care nu muncesc este greu pentru această comunitate“, spune Cătălin Rotundu, primarul din Dângeni.
Surprinzător, primarul s-a agitat pentru a le găsi locuri de muncă. Rezultatele nu au întârziat să apară și GT Company, o firmă de confecţii din Botoşani, era dispusă să angajeze 60 de oameni din comună, cu un salariu net, bonuri de masă, calificare la locul de muncă şi transport asigurat.
Însă, spre uimirea sa, locuitorii au refuzat să meargă la job.
O altă societate comercială din Sibiu a fost dispusă să deschidă un punct de lucru chiar la Dângeni. Firma se ocupa cu fabricarea de uși, tocuri de uși și geamuri, parchet din lemn. Aveau nevoie de 25 de oameni.
Primarul a pus anunțuri în tot orașul, a postat chiar și pe rețelele de socializare, însă la angajare s-au prezentat decât 20 de persoane.
„M-am făcut de râs acolo. Am vrut să-i ajut şi au venit 20 de oameni din atâţia care nu au loc de muncă. Este incredibil. Am ajuns să mă rog de ei să muncească. Şi pe reţelele de socializare le-am comunicat că nu mai pot sta numai din ajutor social“, spune primarul Cătălin Rotundu.
De ce nu vor să muncească
Motivele pentru care sătenii nu vor să meargă la muncă sunt încă vagi și chiar dacă ar avea rezolvare, localnici tot nu sunt de acord. De exemplu, unii dintre ei susțin că nu au cine să-și lase copiii acasă. Astfel, primarul a avut o idee:
„Nu mă interesează locuri de muncă pe bani puţini. Aici sunt prost plătite locurile de muncă. Eu vreau minimum 2.000 de lei. Eu am şcoala vieţii. Am fost ultima oară în Oradea la şosele“, mărturiseşte Marius Atudoroaie.
Dănuț Boghian are 45 de ani și trăiește de ani buni alături de soția sa Elena doar din ajutorul social și din alocația copiilor:
„Dacă lucrez şi cu ziua, pierd ajutorul social. Este bine şi aşa, cu ajutorul social. Primesc 400 de lei şi, cu alocaţiile copiilor, ne descurcăm cum putem. Dar nu mă tentează altceva. E bine aşa“, spune săteanul.
