Atat! Dupa care respectivul a inchis telefonul. Inima a inceput sa-mi bata de ziceam ca mai e putin si iese din piept.
Nu imi mai puteam controla respiratia, si venele de la tample mi se umflasera. Dau sa-l sun pe sotul meu, cu riscul de a afla ca nu am fost la munca, in ziua aceea. Cate minciuni imi livrase el era patetic sa imi fie si mie teama sa-i spun un mic neadevar…
Dar telefonul lui era inchis. Singurul lucru care imi ramanea de facut era sa astept. Sa astept, sa astept, sa astept… Ce se petrecea? Cine m-a sunat? Cu ce se ocupa sotul meu? De unde proveneau banii aia? Subiectul era atat de delicat, incat mi-era teama sa mai vorbesc cu cineva despre el. Unicul in masura sa-mi dea explicatii era Paul.
Stateam pe canapea si asteptam. Cand am auzit cheia in usa, am simtit cum m-am linistit brusc. Dar nu!
Ma inselasem…
— Cine sunteti? De unde pana unde intrati in casa mea?
— Am venit sa-mi iau banii! Paul mi-a zis ca stii despre ce e vorba…
— Stai putin! Ce bani? si de unde ai tu cheia de la casa mea!
— Pana nu vad mia de lei, nici tu nu il vezi pe barbatul tau!
Nu il vazusem in viata mea pe tipul respectiv. Am pus repede lantul la usa, nu stiu cum de am avut puterea, probabil ca simturile mi se asmutisera. M-am dus si am adus cele zece milioane si i le-am dat.
Mi-a aruncat cheia si mi-a zis ca, probabil, urmeaza sa soseasca si Paul acasa. Am inchis usa cat de repede am putut si am inceput sa plang. Cand sa sun la politie, iata ca soseste si Paul!
— Tu stii pana unde ai ajuns? Ce se intampla?
— Iarta-ma, Elena! Iarta-ma!
— Ce sa iert daca nu stiu despre ce e vorba?
— Promit ca nu te voi mai minti niciodata…
— Recunoaste ce ai facut macar in ceasul din urma…
— Lasa-ma sa iti povestesc! incerca el sa ma linisteasca.
Putinele economii pe care le avea de la fostul loc de munca, Paul le-a cheltuit la jocurile de noroc. Un prieten al lui il sfatuise sa faca asa, pentru ca poate castiga sume mari. La inceput, a castigat putin, iar dupa aceea mai mult. Succesul lui i-a atras atentia unui client mai vechi, care a incercat sa il intimideze. Dar nu a reusit sa-l intimideze, dimpotriva, i-a intrat pe sub piele. Culmea, in momentul in care au devenit apropiati, Paul nu mai avea norocul de odini-oara. Imprumuta de la el si tot imprumuta pana cand s-au adunat datoriile. Iar „bunul lui amic” si-a aratat adevarata lui fata. Sotul meu a tinut departe de mine tot adevarul, de teama de a nu mi se intampla ceva rau. A fost un mare naiv!
— Asta inseamna ca nu ai avut incredere in mine! Vezi? Tovarasia proasta strica obiceiurile bune…
— stiu, Elena, stiu, dar am intrat intr-un joc vicios. Tentatia a fost prea mare! Am dat de gustul banului, recunosc…
— Al banului nemuncit! am completat eu.
L-am iertat cu o singura conditie: sa nu repete niciodata greseala! Nu, nu cea de a merge la jocuri de noroc, ci de a ma minti, de a-mi ascunde lucrurile pe care le facea.
Dupa cele intamplate, nici ca i-a mai trecut prin cap sa-si mai forteze… norocul. L-am pus sa schimbe yala, pentru siguranta mea. Iar cand apele s-au linistit, mi-am amintit un amanunt foarte important, pe care era cat pe ce sa-l uit definitiv: banii din cartea cu reguli de circulatie erau inca acolo. Din toata aceasta experienta, iata, tot ne-am ales cu ceva!
